N`am mai dat deloc de Adrian..Insa ce puteam face?Nimic..
Poate doar sa astept vreun semn de la el.
A mai trecut o perioada de timp in care am avut un alt prieten..
Ma intelegeam extrem de bine cu el.
Era un tip...Foarte de treaba si ma intelegea din toate punctele de vedere,nu ma stresa cu absolut nimic.Credeam ca e tipul perfect pentru mine.
Dar visele mi s`au naruit rapid.Ma tot certam cu tata,plangeam in fiecare seara,la liceu ma enervam tot mai rau,in vacanta la fel,ma enervam din orice ! Nu stiu de ce...Incepusem sa cred ca am probleme psihice...GRAVE ! Pentru ca incepusem sa vad fantome...Nu le puteam distinge chipurile.Nu erau clare.Si`mi tot susoteau ceva,dar nu intelegeam deloc ce vor sa`mi spuna.
Credeam ca o s`o iau razna de tot..Treceau prin mine ! Si atunci cand treceau...Ma apuca o migrena de toata frumusetea. Ce putea rezulta din chestia asta?
Instabilitate psihica !
Ce trebuia sa fac?Habar n`aveam.
Cumva...Tot trebuia sa scap de acele chestii ce`mi invadau gandurile si viata personala.
Bineinteles,relatia cu tipul acela "perfect" n`a durat prea mult.Mai mult din cauza mea pentru ca vroiam sa fiu singura,sa`mi limpezesc gandurile si sa vad cum o puteam scoate la capat cu acele siluete fantomatice.
Dar...Gandul imi tot zbura la Adrian..Oare ce avea tipul ala de ma fermecase in acel fel?Ce era atat de interesant la el?Adica,ok,era foarte misterios,dar totusi...
Incepusem sa scap de fantome,ma simteam tot mai bine,nu ma mai certam cu tata,pana intr`o zi...Ziua in care l`am revazut pe Adrian ! Era in cartierul meu,singur,se plimba pe o alee,ca data trecuta,nu l`am recunoscut din prima,am strigat dupa el,dar nu mi`a dat atentie,am fugit pana la el si mi`a intors spatele,a plecat mai departe si a spus sa nu ma mai duc la el vreodata,sa nu mai strig dupa el,sa nu`i mai vorbesc pentru ca s`ar putea sa am probleme.Cumva ma ameninta?Nu.
Nu avea de ce...
Dar mi`am dat seama la ce se refera prin "O sa ai probleme!".
FANTOMELE.
Ce legatura mai avea baiatul asta cu siluetele fantomatice ?!
Va continua
